De ce filtram apa dintr-un acvariu?
Inca de la punerea in functiune a acvariului, caracteristicile apei se modifica, in functie de activitatea biologica a organismelor vii - plante, pesti si nevertebrate- si a diverselor reactii chimice care se produc in apa si in sedimente. Astfel, apa se incarca progresiv cu materii in suspensie -excremente de animale, resturi vegetale, surplus de alimente, uneori chiar cadavre - si cu substante dizolvate provenind din activitatea organismelor vii.
Printre acestea din urma, cele mai importante sunt produsele azotate provenite din excretia lichida a animalelor. Cum am mai subliniat, aceste substante sunt foarte toxice, chiar in doza mica; acumularea lor constituie o problema.

Materiile in suspensie raman la mijlocul apei, sau se sedimenteaza, in ambele cazuri, ele sunt vizibile, acesta fiind si pericolul: uitam adeseori de prezenta lor. Totusi se poate observa o modificare lenta si regulata a culorii apei; pe termen lung, ea devine galbuie. Filtarea are drept scop captarea materiilor in suspensie, pentru a obtine o apa limpede, mai propice patrunderii luminii. Acvariofilul nu va uita sa extraga din apa deseurile cele mai mari. In plus, filtrarea va transforma sau va elimina substantele dizolvate, ce va avea ca efect obtinerea unei ape limpezi si evitarea riscurilor de intoxicare a pestilor. Astfel, filtrarea, prin miscarile de apa pe care le provoaca, contribuie si la o buna oxigenare.
Principiul filtrarii
Diverse filtre permit retinerea materiilor in suspensie: este vorba de filtrarea mecanica. Masele filtrante, de diferite origini se colmateaza progresiv, de aceea trebuie sa le curatam sau sa le schimbam.
Pentru a realiza transformarea materiilor azotate, favorizand ciclul azotului e nevoie de oxigen si de bacterii bune: aceasta este filtrarea biologica sau bacteriana. Filtrul biologic se compune dintr-un suport care va fi colonizat cu bacterii, cu o circulatie de apa pentru a produce oxigen.
In acvariu, se intampla ca masa de filtrare mecanica sa joace rolul de filtru biologic dupa colonizarea cu diverse specii de bacterii care gasesc aici conditii bune de viata.
Diferitele sisteme de filtrare
- Filtrul-placa sau filtrul sub nisip
Apa trece de sus in jos prin nisip fiind recuperata sub placa, putin mai sus in raport cu fundul acvariului. Apoi, apa este repusa in acvariu cu ajutorul unui exhaustor alimentat de o pompa de aer. Aici, nisipul joaca rolul de masa filtranta, printr-o dubla actiune: mecanica, deoarece retine particulele in suspensie si biologica, ciclul azotului stabilizindu-se datorita bacteriilor si a oxigenului adus prin circulatia apei. Granulometria lui este importanta deoarece ea trebuie sa permita trecerea apei si sa retina particulele. De aceea, trebuie sa evitati nisipul fin sau depotriva un sediment prea grosier.
- Micile filtre interioare alimentate cu aer
Ele functioneaza tot cu o pompa de aer, dar nisipul este inlouit cu o mica masa filtranta constituita adesea din spuma de poliester. Aceste filtre sunt performante doar in micile acvarii care nu depasesc circa 50 de litrii.
Acest tip de filtru poate fi fabricat in mod artizanal. Se vor utiliza diferite recipiente din PVC care se pot usor decupa; cea mai practicata fiind recuperarea sticlei de 1.5 pana la 2 litrii. Utilizand spuma de pliester, aceasta are tendinta sa pluteasca, de aceea trebuie utilizata ca lest. Partea superioara a spumei poate fi acoperita cu un material greu, grosier (pietris sau nisip): acesta joacal rolul de lest, dar si de element de prefiltrare.
- Micile filtre interioare cu motor electric
Motorul permite aspirarea apei printr-un grilaj grosier care blocheaza restuile cele mai mari. Apoi apa este indreptata spre o masa filtranta constituita din muschi sau vata de Perlon, apoi este reintrodusa in acvariu. Performantele acestui sistem sunt corecte dar insuficiente pentru acvariile avand volumul de peste 100 litrii, cu toate ca ezista si modele modulabile in functie de volumul de apa.

- Filtrele exterioare
Apa scoasa din acvariu trece intr-o cuva de filtrare continand mai multe mase filtrante, fiind reintrodusa in recipient
cu ajutorul unei pompe electrice. Exista diferite modele adaptate in functie de puterea pompei si de volumul cuvei. Se gasesc chiar modele pentru bazinele de gradina. Aceste sunt filtre sunt foarte eficace; principiul lor inconvenient consta in montarea relativ complicata: pompa si cuva vor fi plasate in exterior, iar conductele de aspirare si respingere ale apei in interiorul recipientului.
- Filtrele de decantare
Ele sunt uneori integrate in unele acvarii vandute in comert sau pot fi adaugate ulterior. In acest caz, filtrul va fi mascat printr-o decorare exterioara. Acest tip de filtru are tendinta sa se generalizeze: este usor de pus in functiune si de intretinut.
Intr-un acvariu mare, performantele lui mecanice - retinerea particelor -pot fi insuficiente. In acest caz, se foloseste in completre un filtru exterior. Filtrul de decantare este in mod traditional asezat intr-una din mariginele acvariului. Este important ca volumul filtrului sa fie cel putin egal cu 10% din volumul acvariului.
- Filtrele semiumede
In acest caz, masele filtrante nu sunt complet scufundate in apa, ci stropite cu aceasta. Deci ele sunt intr-un contact permanent cu aerul, ceea ce permite o buna oxigenare a apei si o buna functionare a ciclului azotului. Aceasta tehnica este folosita mai ales de amatorii experimentati avand recipiente mari de apa dulce si de mare. Exista doua sisteme: filtrul gutiera, de conceptie destul de veche si usor de montat; filtrul semiumed, care se aseaza sub acvariu, fiind de data mai recenta si care ocupa mai mult loc. In ambele cazuri, o prefiltrare grosiera este de dorit.
Filtrul gutiera: apa este scoasa din acvariu cu ajutorul unei pompe electrice sau al unui exhaustator si introdusa intr-o gutiera orizontala, in care exista un material de filtrare. Ea traverseaza gutiera si recade in recipient ca ploaia, favorizand si oxigenarea sa.
Obstacolele pot mari timpul de trecere a apei, sporind oxigenarea sa.
Filtrul semiumed sub acvariu: este considerat de unii acvariofili ca fiind cea mai realizata solutie in materie de filtrare. Principala problema a punerii lui in functiune rezida in construirea unui prea-plin pe perete lateral sau pe cel posterior al recipientului. apoi apa cade intr-o cuva, in carcada prin masa filtranta, apoi este preluat de o pompa, pentru a fi trimisa in acvariu. Unii fabricanti comercializeaza filtre semiumede interioare de bolum mic, destinate acvariilor avand volumul maxim 200 litri.