Plantele au nevoie de lumina, de saruri minerale (ingrasaminte), de bioxid de carbon (Co2) pentru a se dezvolta; justa proportie a acestor elementele permite sa traiasca si sa se reproduca. Acvaristull trebuie deci sa fie in egala masura si un gradinar acvaritic si sa aiba "degete verzi"

» Apa
Plantele acvatice sunt foarte sensibile la calitatea apei. Unele plante sunt osur de mentinut cum ar fi ferigile flotante, alte plante necesita o apa dulce si acida sau din contra bazica si dura. Plantele se vor dezvolta armonios numai intr-o apa adaptata necesitatilor lor.

» Lumina
Plantele de acvariu au nevoie de o iluminare puternica in general, obtinuta cu ajutorul tuburilor fluorescente speciale. Daca iluminarea este insuficienta in caliate sau cantitate, plantele ingalbenesc si sfarsesc prin a pierii.

» Biozidul de carbon (Co2), oxigenul (O2) si fotosinteza
Plantele in mediul lor natural ca si in acvariu, contribuie la oxigenarea apei. Sub influenta luminii (deci numai ziua) ele absorb bioxidul de carbon eliminat prin respiratie de pesti si produc oxigen, aceasta este fotosinteza care le permite cresterea.
O crestere a procentului de oxigen face sa creasca ph-ul. Noaptea, productia de Co2 acidifiaza apa, pH-ul coboara. Acest fenomen nu este in realitate vizibil decat in acvariile cu multe plante si dens populate si produce rar probleme pentru pesti.

» Ingrasamintele
Din momentul in care acvariul este pus in functiune, sarurile minerale din apa si sol sunt consumate progresiv.
Solutii:
- prin schimbarea cu regularitate a unei parti din apa (10% din volum pe saptamana in general) se introduce o apa "noua" ce contine saruri;
- adaugarea de ingrasaminte lichide special concepute pentru plantele acvatice;
- adaugarea de ingrasaminte solide sub forma de pastile ce se plaseaza la baza plantelor. Eliberarea sarurilor minerale este progresiva.

» Sarurile minerale
In aceasta categorie intra toate substantele necesare cresterii plantelor. Sarurile minerale sunt absorbite de catre radacinile si frunzele plantelor adevarat acvatice si prin radacini la plantele amfibii. Acvariul este un mediu inchis, sarurile minerale din sol si apa se epuizeaza progresiv, mai mult sau mai putin rapid in functie de numarul plantelor. Ca si la plantele de apartament va trebui sa avem in vedere adaugarea lor.

» Butasirea
Butasirea se practica la o planta cu tulpina. Tulpina este sectionata cu ajutorul unei lame de ras sau a unei foarfeci. Partea superioara este replantata la aproximativ o treime din lungimea sa. Radacinile se formeaza si este in general rapida. Partea inferioara a plantei mama ramasa la locul ei produce ramurele laterale pe care le vom putea butasi ulterior. Butasirea unor plante este usoara datorita prezentei radacinilor adventive de pe tulpina (este cazul majoritatii plantelor cu tulpina: Cabomba, Hygrophila).

» Cum realizam butasirea
Partea superioara a unei plante cu tulpina elibereaza substante care inhiba cresterea ramurerelor laterale. Daca taiem sau ciupim puternic partea superioara, aceste substante nu mai ajung la partea inferioara a plantei, iar ramurerele laterale se dezvolta si le vom putea butasi.

» Trucuri pentru reusita butasirii
Daca partea de jos a unei plante cu tulpina isi pierde frunzele, acesta este semnul ca lumina patrunde greu pana la fundul acvariului; planta se taie la cativa centimetrii de sol si se repica partea superioara in stare buna. Partea inferioara poate fi atunci eliminata.

Daca dispunem de mici recipiente de reproducere, le putem utiliza ca "sera" acvatica, pentru cultura plantelor cu tulpina. E bine sa utilizam ingrasaminte lichide sau bile de argila. prezenta acestor pesti este indispensabila pentru a furniza CO2 plantelor. Aerarea nu este neaparat necesara, iar filtrarea va fi moderata.

» Fragmentarea tufei
Plantele fara tulpina se ingroasa la nivelul partii bazale, formand cateodata ramuri secundare mai mici, prevazute cu radacini. Se pot sectiona delicat cu o lama de ras, si se pot replanta. Fragmentarea partii bazale se aplica la numeroase plante dintre care cryptocorynele.

» Marcotajul
Unele plante, ca Echinodorus sau algele marine din genul Caulerpa, emit o tulpina aeriana orizontala orizontala, stalonul, la capatul caruia se dezvolta o tanara planta, care produce radacini si poate sa se fixeze in sol, fie spontan, fie datorita interventiei acvaristului avansat. Dupa o saptamana aproximativ, radacinile ating o dezvoltare suficienta pentru a putea sectiona stolonul.
In ceea ce priveste feriga de Congo, ea emite un rizom ce creste lent si pe care apar noi frunze. Sectionand acest rizom intre doua frunze, obtinem doua plante independente ce se vor dezvolta normal in continuare in acvariu.

Unii acvaristi ajung cateodata sa reproduca cateva plante pe cale sexuala, cand ele infloresc. Ei utilizeaza unul sau mai multe recipiente de cultura, unde se efectueaza cu regularitate butasirea, marcotajul si frgmentarea tufelor. Plantele in plina dezvoltare sunt apoi repicate intr-un acvariu de ansamblu.
Acvariul de reproducere pentru plante trebuie sa aiba o iluminare adaptata si destul de puternica. Nivelul apei va fi putin crescut pentru a favoriza patrunderea luminii si solul va fi imbogatit convenabil. Pot fi adaugati si cativa pesti din aceasi specie pentru a completa echilibrul.