Plantele cele mai intalnite

Acorus gramineus
Exista doua variatietai ale acestei specii. Cea mai mare, obligeana verde, ce atinge 30 cm, cea mai mica, obligeana pitica, masoara aproximativ 10 cm si convine avanplanurilor.
Acorus calamus
Prezenta in Europa, obligeana adevarata poate depasii 1 metru. Este deci rezervata bazinelor din gradinile regiunilor noastre.

Bacopa (Scrofulariacee, sudul Statelor Unite, America centrala)

Inflorirea plantelor cu tulpina ale caror frunze ovale sunt opuse este posibila in acvariu, dar butasirea ramane cel mijloc de a le propaga. Ele prefera o apa putin acida sau neutra, si o duritate slaba. Rezistente, ele castiga cand sunt plantate in grup rarind putin tulpinile.
Bacopa caroliniana
Robusta, bacopa sau veninarita rezista la temperaturi ce pot scadea pana la 20° C, dar nu suporta mai mult de 24 - 25° C. Talie: 30 cm
Bacopa monnieri
Spatiul dintre frunze este mai mare ca cel de la speciile precedente. Bacopa lui Monnier, foarte usor de mentinut, si a carei crestere este destul de lenta, cere o buna iluminare. Talie: 30 cm

Ceratophyllum (Ceratophyllace, cosmopolite)

Ceratofilele sunt presente in lumea intreaga, dar numai o singura specie este curenta in acvaristica.
Ceratophyllum demersum
Ceratofilul sau cosorul se intalneste in Europa si America Centrala. Aceasta planta de apa temperata poate sa se adapteze in acvariile tropicale. Ea convine recipientelor populate cu pesti rosii, sau bazinelor de gradina, in care se dezvolta cateodata de o maniera importanta.
Ea este usor de cultivat; tulpina sa este uneori destul de casanta. Nu poseda adevarate radacini si rezista greu in substrat; ea poate deci trai "dificil" printre roci sau ramuri, sau pluti la suprafata. Butasirea este usoara pe tulpina principala, sau cu ramurile laterale. Duritatea si pH-ul apei ii sunt relativ indiferente, dar ea cere un iluminat destul de puternic. Talie: de la 30 la 40cm

Cabomba (Cabombacee, sudul Statelor Unite, America de Sud)

Apreciind finetea frunzelor de cabomba, unii pesti precum caracidele din America de Sud isi depun ouale p ele; altii, cu un regim partial erbivor, le ciupesc. Cabombele au nevoie de o buna iluminare, de o buna iluminare, de o apa mai putin dura, de un pH ce se situeaza in jurul neutralitaii. Multilicarea se face prin butasirea ramurilor laterale sau prin taierea varfurilor.
Cabomba aquatica
Sub o luminozitate foarte slaba, cabomba acvatica se intinde in suprafata. Cresterea sa este rapida, mai putin intr-o apa saraca in bioxid de carbon: trebuie deci evitat un amestec prea important. Talie: de la 30 la 40 cm.
Cabomba caroliniana
Mai rezistenta decat verisoara sa, cabomba de Carolina suporta temperaturi de 20° C dar pretinde un sol mai degraba bogat. Forma frunzelor depinde de conditiile de cultura. Talie: de la 30 la 40 cm.

Elodea si Egeria (Hydrocharitacee, cosmopilite)

Datorita proliferarii lor importante, se mai numesc pesta apei. Sub o lumina intensa ele produc oxigen. Ele se inradacineaza dar pot trai in stadiu flotant, de preferinta intr-o apa dura si bazica.
Elodea canadensis
Originara din continentul nord-american, elodeea de Canada a fost introdusa in numeroase zone temperate de pe glob. Numai sexul feminin este prezent in Europa din mijlocul sec al XIX-lea: ele se reproduc deci numai prin butasire. Este o planta de acvariu de zona temperata sau de bazin, unde este optimul termic este de 15-20° C
Egeria densa (odinioara Elodea densa)
Cele doua sexe de elodeea densa, im egala masura introduse in Europa exista, dar reproducerea prin flori in acvariu ramane rara. Ele sunt potrivite pentru acvarii temperate, dar pot rezista pana la 25° C. Talie: de la 30 la 40 cm.

Eleocharis (Cyperacee, zona tropicala)

Aceste plante, ce traiesc in mlastini, se aseamana cu tufele de iarba. Ele sunt potrivite deci acvaterariilor, dar pot in egala masura sa fie cultivate in acvariu sub o puternica iluminare, intr-o apa dura si alcalina.
Eleocharis minima
Cand tulpinile de rogoz sau iarba par ating suprafata, ele se apleaca, fara sa iasa. Multiplicarea vegetativa se efectueaza prin stoloni sau prin despartirea tufei. Talie: de la 20 la 30 cm.

Heteranthera (Pontederiacee, America centrala si de Sud)

In totalitate acvatice, aceste plante au nevoie de o luminozitate mare si un sol destul de bogat. Ele sunt sensibile la lipsa de fier. Apa trebuie sa fie usor bazica si in medie dura.
Heterantera dubia
Heteranthera cu flori galbene se reproduce prin butasire, ceea ce este usor datorita prezentei radacinilor adventive pe tulpina. Aceasta din urma, destul de fina, poate pluti la suprafata apei. Talie: 40 cm.
Heterantera zosterifolia
Heteranthera cu frunze de iarba de mare poate trai scufundata in intregime. Ea se multiplica prin butasirea tulpinilor laterale; se dezvolta deasemenea si sub forma cataratoare. Talie: 30 cm

Hygrophila (Acanthacee, Sud-Estul asiatic)

Mai mult de 10 specii sunt cunoscute in acvariofilie; existenta de varietati si modificarile de nume stiintifice pot antrena confuzii. Ele traiesc semiscufundate, dar pot suporta imersia intr-o apa acida sau neutra, in medie dura. Pentru o buna crestere, o luminozitate intensa este necesara; este deci bine sa le plantam in grup, distantand suficient tulpinile. Butasirea este usoara: este suficient sa taiem capatul tulpinii in momentul in care atinge suprafata.
Hygrophila corymbosa (odinioara Nomaphila)
Stricta suporta temperaturi ce pot cobari pana la 15° C. Prezenta radacinilor adventive este interesanta pentru butasire. Talie: 30 cm
Hygrophila guianensis (odinioara H. Salicifolia)
Higrofila de Guineea poseda o tulpina in sectiune aproape patrata. Ea suporta rau lipsa fierului si apele foarte dure. Cand lumina este deficitara, frunzele situate la baza tulpinilor cad. Talie: 30 cm
Hygrophila difformis (odinioara Synnema triflorum)
Considerata ca o buruiana in regiunea sa de origine, feriga falsa este apreciata de acvaristi pentru culoarea deschisa si pentru frunzele fin decupate. Cand frunzele sunt iesite din apa, forma lor este mai putin delicata. Aceste plante suporta o gama destul de larga a duritatii apei si pH-ului. Atunci cand frunzele se separa de tulpina, la locul de ruptura se formeaza tinere plantule. Talie: 30 cm

Limnophila (Scrofulariacee, Sud-Estul asiatic)

Frunzele sale fine sunt apreciata de unii pesti, care, in functie de specie, isi depun aici ouale, sau le ciupesc progresiv. Aceste plante amfibii pot sa traiasca sub apa. In cazul in care ating suprafata, ele se apleaca; trebuie atunci sa le butasim si sa le repicam. Este necesar un bun iluminat; ele sufera in absenta fierului, ce provoaca ingalbenirea frunzelor.
Limnophila aquatica
Ambulia acvatica se dezvolta bine in apa dulce sau usor dura si putin acida, daca ea dispune de destule saruri nutritive. Mici vlastari de la baza sa usureaza butasirea, ce se face in egala masura prin taierea varfurilor. Aceasta planta trebuie sa fie dispusa masiv, tulpinile putin departate, pentru a beneficia de intreaga lumina. Talie: 30 cm
Limnophila heterophylla
Ambulia heterolfila are un aspect mai putin stufos ca ambulia acvatica, dar trebuie totusi sa-i taiem varful cu regularitate. Talie: 30 cm

Ludwigia (Onagracee, zona tropicala)

Ludwigiile iubesc lumina, fierul si solurile bogate in saruri. Butasirea se face taind o tulpina sub radacinile adventive. putem foarte bine taia varfurile plantei, ceea ce evita pierderea frunzelor mai joase. Talie: 30 cm.
Ludwigia ascendens
In intregime acvatica, ludwigia cu petale mari poate uneori iesi la suprafata. Ea este recomandata debutantilor. Ea supoerta o o gama larga de duritate si un pH vecin cu 7.
Ludwigia alternifolia
Cum o arata si numele, plantele de ludwigia cu frunze alterne sunt asezate alterne pe tulpina, si nu in fata. Ea prefera apele dulci si acide. Talie: 30 cm.
Ludwigia brevipes
Planta ambifie destul de rezistenta, lisimachia falsa suporta apele dure si bazice si temperaturi usor inferioare celei de 20°C. Ea poate deci fi utilizata intr-un acvariu temperat. Talie: 30 cm
Ludwigia repens
Exista o varietate verde si o alta tonalitate rosiatica de ludwigia taratoare. Amandoua cer o buna luminozitate si sunt considerate rezistente. Talie: 30 cm

Myriophyllum (Haloragacee, continentul american)

Mai mult de zece specii din acest gen, amfibii sau in totalitate acvatice figureaza printre plantele de acvariu cele mai populare. Frunzele lor fragede sunt apreciate de catre pestii ce au tendinta alimentara vegetariana; altii isi depun ponta pe ele. Miile de frunze acvatice iubesc lumina si apele in medie dure, dar limpezi: micicle particule in suspensie sunt retinute de catre frunze. Reproducerea se realizeaza in principal prin butasire.
Myriophyllum acvaticum
Contrar altor specii, miile de frunze sau mirio acvatica prefera o apa dulce si acida. Butasirea se face prin taierea varfului sau prin separarea micilor ramificatii. Un frumos efect decorativ este obtinut printr-o plantatie in boschet. Talie: 40 cm
Myriophyllum spicatum
Planta robusta cu crestere rapida, miile de frunze sau mirio in spic cere o apa in medie dura si alcalina. Trebuie sa-i taiem varful cu regularitate pentru ca ea sa-si conserve vigoarea. Mai multe alte specii de mirio au nevoie de fier si de o buna luminozitate. Talie: 40 cm

Rotala (Lythracee, Sud-Estul asiatic)

Forma frunzelor acestor specii variaza in functie de mediu, ele prezinta o coloratie rosiatica, mai ales pe fata lor inferioara. Ele se dezvolta intr-o apa dulce si acida, sub o puternica luminozitate, si au nevoie de fier. Ele se butasesc cu usurinta, datorita formarii radacinilor adventive. Plantate in boschet, ele ofera un oarecare efect decorativ, detasandu-se dintre plantele verzi.
Rotala macranda
Coloratia rotalei cu frunze mari variaza in functie de intensitatea iluminarii, dar dominanta generala ramane cea rosiatica. Cresterea este destul de lenta, dar taierea varfului favorizeaza cresterea ramurilor laterale, ce pot fi butasite.
Talie: 30 cm Rotala rotundifolia
Fata superioara a frunzelor rotalei cu frunze rotunde este verde, fata inferioara rosiatica. Cand planta iese din apa, frunzele devin in intregime verzi. Ea formeaza frumoase grupari; tulpinile trebuie sa fie suficient de departate in timpul plantarii. Talie: 30 cm.

Sagittaria (Alismatacee, continentul america si Europa)

Frunzele iesite din apa ala acestor plante palustre sunt in forma de sageata, frunzele de sub apa in forma de planglica. Trebuie sa fim atenti sa nu inundam prea rizomul; putem mentine planta pe loc cu un mic fir de fier curbat. Multiplicarea vegetativa se faca prin formarea de plante pe stoloni, ce se pot inradacina spontan sau prin interventia acvaristului; stolonul poate atunci fi sectioanat.
Sagittaria graminea
Exista mai multe varietati de sagitaria graminee, ce difera prin lungimea si latimea frunzelor. Toate prefera o luminozitate mijlocie, o apa dulce si usor dura, un pH in jurul neutralitatii. Talie: 40 cm
Sagittaria sagittifolia
Sagittaria in sageata, sau in fier de lace, amfibie, este destul de comuna in apele calme din tara noastra. Utilizata in bazinele de gradina, ele vor rezista iarna, dar prefera zonele insorite. Talie: de la 40 la 50 cm in apa.

Vallisneria (Hydrocharitacee, Asia in general)
Vallisneriile pot sa se scufunde cu sagittariile. Ca si acestea din urma, ele se reproduc prin stoloni, au nevoie de lumina, de o apa cu duritate putin ridicata si de un pH usor acid.
Vallisneria asiatica
Frunzele in forma de panglica a vallisneriei asiatice sunt spiralate si exista mai multe varietati. Inaltimea sa poate depasi 40 cm, ceea ce face din ea o planta ideala partile laterale sau fata din spate a unui acvariu. Talie: de la 40 la 50 cm.
Vallisneria spiralis
Termenul spiralis se aplica peduncului floral, si nu frunzelor. Vallisneria spiralata de acvariu, foarte populara, se multiplica activa in bune conditii.
Talie: de la 40 la 50 cm
Vallisneria gigantea
Frunzule, ce pot depasi 1m in lungime si 3 cm in latime, se intind pe suprafata apei. Vallisneria giganta prefera un iluminat intens si un sol usor ingrasat. Bineinteles, ea este rezervata marilor acvarii.
Talie: 1 m

Inapoi12345Inainte